Nu stiu ce vreau, nu stiu ce pot
As vrea sa tip, dar n-are rost.
Sa plang as vrea, dar lacrimi n-am,
Sa pot vorbi, dar e-n zadar..
Si disperarea ma cuprinde,
Sa fug?… Ideea-mi convine,
Dar vlaga n-am ca sa ma misc,
Ideea-mi fuge pic cu pic
Si ma trezesc fara de rost…
Nu stiu ce sunt.. Nu stiu ce-am fost…
Bre, tie nu ti-e rusine obrazului? Pai chiar in asa hal sa fim, sa nu scoatem o vorba? 😉 Hai sa-ti traiasca!
Hai hai.. mersi 🙂 😳
daaaaa, ca teiucu’ ne-a anuntat pe toti :))))))))))))))
Nu v-a anuntat? rusine sa-i fie 😛
despre prietenie:
sondaj – maxima sinceritate, va rog!
http://chrisalida.wordpress.com/2009/03/21/398/
poezii, imagini, tu eşti artista 😛 si mai nou eşti la mine in „BlogRoll” 😀
😳 mersi mersi 🙂
Te sarut dulce pe acele buze fierbinti si raspunsul la intrebarea ta este ”DA chiar vreau cu adevarat sa vorbesc cu tine”
bai lasa-ma….
nu vreau, bai Croco 😛