Niciodata nu e usor sa faci alegerea corecta. Niciodata nu stii daca e bine sau nu. Sa mor eu daca mai stiu ce vreau. Mi se pune pata asa, cateodata, si-mi vine sa-mi iau campii. M-as duce undeva, cateva zile, sa-mi dau seama ce dracu tre’ sa fac. Da’ de unde atata noroc? Daca m-ar lasa lumea asta si nu mi-ar mai f..te nervii in fiecare zi poate as intelege si eu ce naiba e in capul meu. Da’ nu… nu se poate…

Cateodata am impresia ca exagerez… cateodata chiar asa e. Nu stiu ce sa fac.. Am atatea tampenii in cap, am atatea pe suflet, incat mi-as dori tare mult sa am un glob magic care sa-mi spuna ce sa fac, care e alegerea corecta.

Si na belea… acu’ mi s-a pus pata. Si ce fac in cazul asta? Stau asa, ca vita, si-mi tocesc nervii si imi nenorocesc ficatul. De ce m-ai facut mama asa proasta? :((((

Viata mea ar fi atat de usoara daca nu ar exista barbatii… nu mi-as mai complica existenta inutil. Dar cum nici asta nu se poate, stau si gandesc. La ce? Naiba stie. La nemurirea sufletului, probabil, la ce ar fi daca ar fi el, la ce ar fi daca n-ar mai fi alt el, la cum ar fi daca as gasi si eu pe cineva asa, ca pentru sufletelul meu… Da’ pana atunci ce fac? Ma multumesc cu ce am? Oi mai gasi altceva? Si daca da? Si daca nu?  Smf